Ideea centrală
Limbajul vizual este intenționat simplu. Un evantai, o sferă sau un bloc se recunoaște imediat, astfel încât publicul se poate bucura de transformare fără să descifreze o poveste complicată.
Momentele solo tratează fiecare formă ca pe o jucărie nouă: ceva ce poate fi deschis, adunat, împins sau eliberat prin mișcare.
Când intră trei dansatori, jocul devine social. Pozițiile separate încep să-și răspundă, iar geometria devine o regulă comună, nu un efect individual.
Culorile vii păstrează tonul deschis și prietenos, făcând tehnologia să semene mai puțin cu o mașinărie și mai mult cu un spațiu al descoperirii.
Lucrarea celebrează imaginația ca obicei al recombinării: capacitatea de a lua forme obișnuite și de a întreba mereu ce altceva ar putea deveni.