Ideea centrală
Linia orizontală a apei apare mai întâi ca o separare: sus și jos, corp și imagine, certitudine și posibilitate.
Reflexia complică despărțirea. Figura de dincolo este familiară, însă se mișcă într-o altă gravitație și îl invită pe dansator să privească din nou către sine.
Picăturile se adună, se despart și se formează din nou fără să-și piardă natura. Sunt o metaforă delicată pentru o identitate care își poate schimba forma și totuși rămâne continuă.
Solo-ul devine duet fără un al doilea interpret live. Dublura digitală păstrează memoria, posibilitatea și acele părți ale experienței la care nu putem ajunge direct.
Lucrarea nu șterge granița, ci o face permeabilă. Legătura începe atunci când diferența este recunoscută, nu forțată să devină asemănare.