Ideea centrală
Ploaia creează mai întâi o senzație și abia apoi un loc. În aproape întuneric, publicul observă respirația, apropierea și începutul atent al ansamblului.
Cristalele ies din dezordine în timp ce dansatorii se ridică și își schimbă pozițiile, oferind căutării unei direcții o structură vizibilă.
Frunzele și norii mută lucrarea spre creștere. Natura nu este aici un peisaj static; se schimbă odată cu grupul.
Ambarcațiunea centrală adună ansamblul în jurul unui traseu comun. Transformă o colecție de scene într-o călătorie cu scop.
Răsăritul nu șterge pasajele dificile de dinainte. Le dezvăluie sensul: sosirea este puternică fiindcă a fost construită împreună.